Bună ziua, dragă cititorule, și bine ai revenit la ”Radu încearcă să explice”, blogul unde eu, Radu, explic lucruri în așa fel încât să le înțeleagă și ăștia ca mine.
Astăzi nu voi încerca să explic fenomenul AUR ci de ce este el important pentru a înțelege unde ne aflăm, ca neam, cu poveștile copilăriei.
Să fiu clar de la bun început! Eu nu am votat AUR din același motiv pentru care nu am votat nici USRPlus sau alte partide din bufetul politicii românești. Nu e potol de ăla cum îmi place mie cu egalitate de șanse între indivizi indiferent de locul de unde pornesc în viață și libertate individuală indiferent de combinațiile de cuget sau simțire pe care dorește fiecare să o urmărească.
Dar hai să nu intrăm în politică pentru că oricum politca nu prea are de-a face cu povestea partidului surpriză a alegerilor parlamentare din acest an, ci poveștile pe care le auzeam pe vremuri la școală.
Te întrebi probabil ce legătură are AUR cu școala așa că permite-mi să-ți reamintesc.
Mai ai pe acasă cartea asta?
Sigur o aveai în biblioteacă pe când erai mic și dacă nu o citeai tu ți-o citeau alții ție, iar ilustrațiile din ea îți împodobeau școala generală numărul hătșpeșpatru, ”Sfinții martiri întru-o credință, Ionescu și Popescu”.
Era super mișto ! Eu am fost înnebunit după ea pe când eram în școala primară și iubeam toate povestirile alea despre cei ce se jertiseră ca eu să mă bucur de libertate. Fie că era cea despre Măriuca cea curajoasă care se suise în nuc ca să observe mișcările inamicului german și care a fost răpusă de gloanțe făcând ceea ce trebuie pentru țară sau cea a moșului care voia neapărat să ajute și el așa că a strâns pentru caii armatei române eliberatoare iarbă proaspătă ca aceștia să-și poată continua drumul, ori cele despre Vodă și voinicii rupând oasele păgânilor ce veniseră la prădat la noi în țară câtă frunză câtă iarbă. Să nu-mi spui că nu ai simțit ceva acolo reamintindu-ți de ele că nu te cred nici cât aș crede un politician român vorbindu-mi despre prosperitate și dezvoltare sau un director corporatist despre responsabilitate socială. Ai simțit...știam eu!
Ce ziceau acele povești și cum au dus ele la apariția AUR?
Rețeta lor era simplă. Poporul nostru în esență bun și drept se afla în primejdie datorită unui dușman extern și în acele momente de cumpănă un gest de curaj al unui voinic devenea buturuga mică ce răsturna carul cel mare și restabilea normalitatea dreptății și a bunătății caracteristice poporului greu încercat. Eroii noștri ne readuceau normalitatea firească fie că era secolul al XX-lea sau al XV-lea, fie că dușmanul era boier hrăpăreț cu veșminte orientale sau cotropitor șerpesc de rece îmbrăcat nemțește.
Acum probabil că simți și tu că ne aflăm în vremuri de răstriște în care te apasă papucul oriental cusut cu toc nemțesc. Probabili vezi moravurile bătrânelor lucrătoare la bordel ce încearcă la fiecare patru ani să ne convingă că ele sunt virginele fete de casă ori auzi și tu cum agramați explică ce e aia competență cocoțați fiind pe falsuri și amantlâc. Dacă nici acum nu e momentul atunci când?
Păi.....Acum vreo cinci ani când a apărut USR? Acum vreo 25 de ani când a apărut CDR sau acum 20 de ani când PRM a luat cel mai mare scor din istorie?
Observi ceva?
AUR nu este deosebit! Este doar ultima întrupare a partidului antisistem după ce sistemul a digerat ultimul partid antisistem. AUR este USRPlus după ce aceștia au devenit ”parteneri de dialog” pentru unul din cele două urmașe ale FSN.
Îți mai amintești ”Acum ai cu cine să votezi?” Probabil că nu. E o poveste atât de veche că Almaș ar fi putut să o treacă în carte, dar a uitat să o scrie pe motiv că a murit cu două decenii înainte.
Acum 5 ani un grup de activiști din afara sistemului foloseau acest moto pentru a te convinge să ieși la vot. Se jurau că ei nu au venit să facă politică și nu vor sta la masă cu politicienii ăia compromiși ca niște boieri orientali. Exact! Aveau nume altfel și făcuseră activism în hățișurile internetului pentru cauze importante ca Roșia Montană, Hala Matache și altele, iar singurul lucru care îi unea era ”Nu ăia!” Frumoșii ăștia s-au luat la trântă cu casapii puși în calea lor de către boierii hrăpăreți și au adunat în jurul lor plăieșii ce au ieșit la luptă ca să înfrângă dușmanul câtă frunză câtă iarbă, un dușman stăin de buna natură a poporului acesta, ziceau ei. Împreună cu eroii noștrii, poporul a reușit să înfrângă pe pașa de Teleorman, Hamsteroglu, iar apoi eroii s-au așezat la masă ca să se întrebe cine sunt ei acum că ”ăia” au mâncat bătaie. Și aici se termina povestirea istoricăm dar de aici și reîncepea că altfel Povestiri Istorice ar fi avut doar o singură poveste.
Au hotărât deci voinicii că dacă dușmanul era roșu atunci ei sunt albaștri, iar galbenul e mai aproape de ei și așa au ajuns eroii noștri să stea la masă cu ”nu chiar ăia” ca să pună țara la cale după ce Hamsteroglu a fost înfrânt . Ca să stea la masă însă trebuiau straie nemțești care să arate că sunt oameni serioși și au trebuit să vorbească boierește ca să fie ascultați la sfat. Plăieșii întrorși la viața de zi cu zi au vazut însă schimbarea voinicilor și au început să fie nemulțumiți de eroii noștri mai ales că cei ce nu stăteau la masă cu ăia acum se băteau pe burtă cu ăilalți . ”Bă! Parcă luptam cu ciocoii!” Eroii noștrii s-au scuzat și au explicat că nu au de ales și că ei nu vor, dar trebuie, că altfel e haos și se prăbușește țara. Unii au ințeles, mai ales cei cu carte care o duceau mai bine și aveau mai mult de pierdut, dar alții continuau să le atragă atenția, mai ales cei ce au sperat că voinicii îi vor salva de la iobăgiile nemțești sau boierești. ”Nu lua isprăvnicie, voinic dumneata, că dacă primești devii omul lor! Nu te încuscri cu ăia, boier voinic, că devii ca el! Nu semna hrisovul ăla, mare pârcălab!” Degeaba. Iar voiniii de ieri au început să zică că plăieșii sunt cam proști și nu înțeleg și chiar se purtau cu plăieșii lor de ieri ca și cum plăieșii sunt tâmpiți și puturoși pentru că nu vor să acopere dările cele mari necesare relansării economiei. Plăieșii au continuat să lupte contra ”ălora” pentru că sincer nu îi doreau, dar în privat au început să se întrebe de ce .Printre ei au apărut alți voinici cu alte cauze pe care voinicii, acum boieri, nici măcar nu le înțelegeau fiindu-le străine de ca superstițiile babelor de Cristian Presură.
Când o nouă luptă a venit sub stindardul cel drept, nu au mai venit plăieșii ca pe vremuri, iar victoria contra ”ălora” a fost, dar nu prea. ”Sunteți puturoși! E vina voastră! Datorită vouă ne-au năpădit iarăși!” urlau vitejii acum rotunjori în pântec și gâtlej arătând a boieri dar simțind ca voinici. Plăieșii dezgustați însă aleseseră alți viteji pe care să-i sprijine, iar cei aleși erau și mai revoluționari și mai prinși în aspirațiile și mai ales fricile lor. Nu mai ajungea să înfrângă pe ”ăia”, ci doreau decapitarea boierimii. Nu ajung ”ăia”, pentru că plăieșii acum vor să dispară ”toți” exact cum doreau și cu cinci ani înainte când și vitejii de pe vremuri strigau ”toți sunt la fel și sunt mulți! Câtă frunză câtă iarbă!” . ”Să facem țara mare în Europa”, strigau noii voinici și ” Noi nu suntem ca toți! Ci suntem ca voi! Vorbim omenește și dorim ce doriți voi! Dorim dreptate și cu adevărat bunăstare și dacă înfrângem pe ăia o vom obține.Nu vom sta de vorbă cu ăia sau cu ăilalți. Urmați-ne!” Voinicii cei noi au câștigat, iar vitejii cei vechi se uitau la ei cu ură așa cum se uită acei struguri vanitoși de noblețea lor. dar trecuți de pârg, la frații lor mai tineri și necopți de pe același butaș de vie. ”Sunteți acri! Buni de nimic! Voi nu sunteți struguri, ci murături.”
Povestea noastră poate ar trebui să se oprească aici, înainte ca voinicii cei noi să devină și ei voinici vechi ce dezamăgesc și apoi pierd lupta iarăși împotriva unui alt pașă de Beidaud sau de Carei atunci când plăieșii dezamăgiți iar nu sosesc. ”Voi sunteți de vină! Vă meritați soarta în satele alea uitate de lume sau în cabinele alea jegoase de tir (pe Uniune) ori în fabricile alea infecte (pe Germania)! Voi nu vreți schimbarea și doriți ca totul să fie așa pentru că voi nu vreți să vă sacrificați în lupta cea dreaptă pentru prosperitate!”
Pașa de Carei le dă un mic, o bere că și el a fost plăieș înainte să dea din coate și să ajungă ienicer. El știe că e greu și îi minte că o să fie mai bine. Cu o distracție omul își ia mintea de la satul abandonat. Oricum și ceilalți și-au luat mintea de la sat...lui de ce să-i pese? Iar când papucul oriental cu toc nemțesc devine prea mult totul se reia și o nouă faptă de vitejiie se scrie cu voinici verzi ca brazii luptând cu boieri hrăpăreți și dușmani sâsâitori îmbrăcați nemțește.
Ți se pare tristă povestea, cititor dumneavoastră? Totul pare futil ca o vizită a unui tânăr gay la mănăstirea de taici? Atunci suntem doi și doi slabi sunt de două ori mai mulți decât un voinic.
Când eram mic și eu, voiam să fiu ca Măriuca sau ca moș Miron ori ca străbunicu Marcu ce a primit pământ chiar din mâna regelui pentru că atunci când a fugit ”Lentu ăla de era conaș de la județ” a strigat plutonului că de la Mărășești pleacă trenu spre acasă și dacă nemții îl iau din gară, următoarea oprire e la muieri pe prispă și muieri ca a noastre nu au nemții la ei acolo de unde or fi venit. Când am crescut mare am înțeles că nu există voinici, iar eroismul ca și lupta nu se termină niciodată.
Vrei să schimbăm ceva? Ajută. Nu dau nemții în gară la Mărășești, dar satele de pe lângă Mărășești au nevoie de tablete și de Wc-uri la școală. Crezi că von Makensen era nasol de înfrânt vara la baionetă? Să vezi ce fel e gerul iarna la pipi! Vitejii nu pot schimba povestea căci oricine se crede atât de bun încât să conducă pe alții deja se vede boier, iar boierul nu înțelege pe moșnean. Tu însă poți dacă scopul tău nu sunt ”ăia”, ci ”noi”. Nu intra în politică dacă nu vrei. Nu e nevoie atât timp cât ești conștient că democrația se face în stradă, la protest sau la discuții împreună cu oamenii. AUR a ieșit de unde a ieșit și USR, CDR, PDL sau oricare alte trei litere ce zic că sunt altceva și va dispărea la aceeași groapă de gunoi a istoriei unde zac acum cei dinaintea lui, dar tu vei fi aici iar dacă nu vei o să fii tu o să fie altul ca tine și dacă nu te apuci de făcut democrație în stradă ai să urmezi alt voinic de trei litere care zice că rezolvă el, iar povestea va fi aceeași.
Așa că, cititor dumneavoastră, lasă haiducia și vitejii și pune mâna pe topor și pălește cu aceaiași sete în dreapta cum pălești în stânga ca să nu uite bioerii fie ei roșii, albaștri. galbeni sau căcănii că tu ești singurul erou iar ei sunt în dregătorie pentru ca țara să meargă pentru tine.
Curaj, cititor dumneavoastră!
